Tematică

* Pentru a provoca speakerii să abordeze și alte probleme interesante, în legătură cu aspectele la care aceștia se vor referi în cadrul intervențiilor, vă rugăm să ne scrieți folosind pagina de contact.

PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL

1. Aplicarea legii penale mai favorabile
Textele legale din NCP care prezintă interes pentru materia aplicării legii penale mai favorabile sunt cuprinse în art. 4 (retroactivitatea legii penale de dezincriminare), art. 5 (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei) și art. 6 (aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei). La cele trei dispoziții menționate mai sus, cuprinse în NCP, trebuie adăugate și anumite dispoziții prevăzute în Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și norme din noul Cod de procedură penală, Legea nr. 255/2013 ș.a.
1. Legea penală mai favorabilă se determină pe baza criteriului aprecierii globale sau în raport de instituții penale autonome?


2. Care este semnificația expresiei lege penală?


3. Retroactivitatea legii penale mai favorabile este obligatorie sau facultativă?


4. Care sunt criteriile pentru determinarea legii penale mai favorabile?
2. Trăsăturile esențiale ale infracțiunii și cauzele care exclud infracțiunea
Noul Cod penal prevede o nouă definiție generală a infracțiunii. Potrivit art. 15 din acest cod, infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.
5. Ce se înțelege prin faptă prevăzută de legea penală?


6. Există diferențe de efecte juridice între cauzele justificative și cauzele de neimputabilitate?
3. Pluralitatea de infracțiuni
Noul Cod penal reglementează 3 forme ale pluralității de infracțiuni: concursul de infracțiuni, recidiva și pluralitatea intermediară.
7. Care sunt elementele de noutate în materia regimului sancționator aplicabil concursului de infracțiuni și recidivei?


8. Cum se aplică legea penală în cazul în care într-o speță sunt realizate atât condițiile concursului de infracțiuni, cât și cele ale recidivei?
4. Pedepsele
8. Cum funcționează sistemul zilelor-amendă?


10. Care sunt elementele de noutate în materia pedepselor complementare și accesorii?
5. Circumstanțele și măsurile de individualizare a pedepsei
11. Care sunt noutățile în materia circumstanțelor agravante și atenuante?


12. Care sunt condițiile privind incidența instituțiilor renunțării la pedeapsă și amânării executării pedepsei?
6. Măsurile de siguranță
13. Pot fi luate măsuri de siguranță împotriva persoanelor care nu răspund penal?


14. Sunt constituționale și previzibile dispozițiile privind confiscarea extinsă?
7. Măsurile educative
15. Care sunt noutățile în materia măsurilor educative?
8. Infracțiunile contra persoanei
16. Care sunt noutățile în materia infracțiunilor contra persoanei?


17. Cum se aplică legea penală mai favorabilă în cazul infracțiunilor contra persoanei?
9. Infracțiunile contra patrimoniului
18. Care sunt noutățile în materia infracțiunilor contra patrimoniului?


19. Cum se aplică legea penală mai favorabilă în cazul infracțiunilor contra patrimoniului?
10. Infracțiunile de corupție și de serviciu
20. Care sunt noutățile în materia infracțiunilor de corupție?


21. Care sunt noutățile în materia infracțiunilor de serviciu?


22. Cum se aplică legea penală mai favorabilă în cazul infracțiunilor de corupție și de serviciu?
11. Perspective constituționale în interpretarea și aplicarea noului Cod penal.

PROBLEME DIFICILE DE PROCEDURĂ PENALĂ

1. Dreptul părţilor, al subiecţilor procesuali principali şi al avocatului acestora de a consulta dosarul
Discuţiile existente în practica anterioară NCPP cu privire la consultarea dosarului au reclamat necesitatea reglementării distincte a acestui aspect, inclusiv a posibilităţii de restrângere a dreptului de acces la dosarul cauzei în faza de urmărire penală. Reglementarea acestui drept nu s-a realizat însă într-o formă care să elimine orice îndoială cu privire la modalitatea de exercitare în practică.
1. În funcţie de ce criterii se va aprecia că dreptul a fost / este exercitat în mod abuziv de către titulari, sau că a fost restrâns în mod abuziv de către organele judiciare?


2. Prin delegarea reglementată de art. 94 alin. (3) NCPP se transmite organului de cercetare penală inclusiv prerogativa de a aprecia dacă dreptul a fost / este exercitat în mod abuziv de către titulari?


3. Care este sancţiunea pentru nerespectarea de catre titularii dreptului a obligaţiei de a păstra confidenţialitatea sau secretul datelor şi actelor de care au luat cunoştinţă cu ocazia consultării dosarului?


4. Deţin organele judiciare logistica necesară fotocopierii, în timp util, a înscrisurilor solicitate de titularii acestui drept, în condiţiile în care anchetele penale complexe pot genera dosare foarte voluminoase, cu foarte multe persoane îndreptăţite să primească fotocopii?


5. Acest drept include şi dreptul de a solicita copii de pe suporţii informatici pe care sunt stocate date care fac parte din probatoriu?


6. În cazul propunerilor de luare a măsurilor preventive adresate de procuror judecătorului de drepturi şi libertăţi, se poate considera că exercitarea dreptului este una efectivă?
2. Durata măsurilor preventive
NCPP aduce modificări substanţiale instituţiei măsurilor preventive, prin reglementarea a trei noi măsuri (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) şi renunţarea la două măsuri (obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi ţara). NCPP nu mai este la fel de riguros ca fostul CPP în ceea ce priveşte termenele pentru care pot fi dispuse măsurile preventive, ceea ce va ridica probleme în practică, în stabilirea duratelor de aplicare a măsurilor preventive.
7. Durata maximă de 24 de ore pentru care poate fi dispusă măsura reţinerii [art. 209 alin. (3) NCPP] mai poate fi considerată suficientă pentru efectuarea tuturor activităţilor necesare pentru a se decide în continuare luarea unei măsuri preventive, în condiţiile anchetelor complexe desfăşurate în prezent şi a avizelor ce trebuiesc obţinute, în multe cazuri, anterior dispunerii unor măsuri preventive?


8. Care este durata pentru care poate fi dispusă măsura controlului judiciar şi măsura controlului judiciar pe cauţiune? Care este durata maximă pentru care pot fi dispuse aceste măsuri?


9. Care este logica prevederilor din NCPP referitoare la verificarea măsurilor preventive înainte de expirarea duratei acestora [art. 207 alin. (1), (2) NCPP, art. 208 alin. (1), (2) NCPP], dacă măsura controlului judiciar şi măsura controlului judiciar pe cauţiune nu ar trebui luate pe anumite termene?
10. Poate fi apreciată că fiind în concordanţă cu jurisprudența CEDO durata maximă a arestării preventive în prima instanţa stabilită prin art. 239 alin. (1) NCPP ca fiind jumătate din maximul special prevăzut de lege pentru infracţiune, dar nu mai mult de 5 ani?
3. Arestarea preventivă în cursul urmăririi penale
Art. 223 alin. (2) NCPP prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată în situaţiile în care din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit una din infracţiunile menţionate de textul de lege sau pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. A doua condiţie care trebuie îndeplinită în mod cumulativ este constatarea necesităţii privării de libertate a inculpatului, constatare care se face prin evaluarea elementelor prevăzute de textul de lege, printre care anturajul şi mediul din care provine inculpatul, precum şi alte împrejurări privitoare la persoană acestuia.
11. În lumina prevederilor art. 223 alin. (2) NCPP, cât de solid trebuie să fie probată fapta pentru a se constata existenţa suspiciunii rezonabile că inculpatul a săvârşit infracţiunea?


12. Ce elemente concrete în legătură cu anturajul şi mediul din care provine inculpatul pot fi luate în considerare în vederea luării măsurii arestării preventive?


13. Pot fi elementele ce ţin de anturajul şi mediul din care provine inculpatul hotărâtoare în vederea luării măsurii arestării preventive?
4. Măsurile asigurătorii în noul Cod de Procedură penală
Noua reglementare a măsurilor asigurătorii în Codul de procedură penală tinde către stabilirea cât mai exactă a scopului acestora, a bunurilor ce pot fi supuse sechestrului, o individualizare a modalităţilor de contestare, dar şi a condiţiilor în care se poate proceda la valorificare lor. Noile dispozitii nu schimbă conceptual sau structural măsurile asigurătorii, având ca scop mai degrabă o clarificare a impedimentelor practice survenite sub imperiul vechiului cod.
14. Care sunt elementele de noutate în materia măsurilor asigurătorii în noul Cod de procedură penală?


15. Limitarea contestării măsurii asigurătorii în fața judecătorului de cameră preliminară doar sub aspectul modalității de aducere la îndeplinire este aptă să asigure părții interesate dreptul la un recurs efectiv în înțelesul art. 13 din CEDO?
5. Rolul activ al instanţei în noua legislaţie penală
Principiul rolului activ al instanţei de judecată nu mai este reglementat în mod expres în NCPP. Cu toate acestea, instanţa poate întreprinde din oficiu unele acţiuni / lua unele măsuri în vederea aflării adevărului şi justei soluționări a cauzei, ca de exemplu: administrare de probe [art. 374 alin. (7) şi alin. (10) NCPP, art. 376 alin. (4) NCPP], schimbarea încadrării juridice [art. 377 alin. (4) NCPP, art. 386 NCPP], adresarea de întrebări persoanelor audiate în faţa instanţei.
16. Deşi principiul rolului activ al instanţei de judecată nu mai este reglementat în mod expres în NCPP, putem totuşi vorbi de înlăturarea acestui principiu?
6. Procedura recunoaşterii învinuirii
Raportat la reglementarea anterioară, NCPP aduce, pe de o parte, o serie de elemente de noutate însă, pe de altă parte, nu aduce o rezolvare certă unor chestiuni interpretabile din legislaţia anterioară; potrivit art. 396 NCPP, inculpatul poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă şi în anumite cazuri în care s-a efectuat cercetarea judecătorească propriu – zisă; art. 375 alin. (1) NCPP se referă la „ascultarea inculpatului”, spre deosebire de reglementarea anterioară [art. 3201 alin. (3) CPP] care se referea la „audierea inculpatului”.
17. Care este înţelesul / natura procesuală a sintagmei „ascultarea inculpatului” prevăzută de art. 375 alin. (1) NCPP?


18. În ce condiţii poate fi respinsă cererea inculpatului de judecare conform procedurii abreviate?


19. În ce situaţii inculpatul care a apelat la procedura recunoaşterii beneficiază de reducerea corespunzătoare a limitelor de pedeapsă, deşi s-a efectuat cercetarea judecătorească?
7. Readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală în faza judecăţii
Art. 374 alin. (7) NCPP prevede că probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. Legea nu se referă la aspectele în considerarea cărora probele pot fi contestate în această fază procesuală şi nici la modalitatea de analiză a temeiniciei contestării unor probe. Pe de altă parte, verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală se face anterior, în cadrul procedurii de cameră preliminară (art. 342 NCPP).
20. Care poate fi obiectul contestării, în faza judecăţii în fond, a unor probe administrate în faza urmăririi penale?


21. Dacă o probă a fost contestată, este obligatorie readministrarea ei în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond?


22. Instanţa se pronunţă asupra temeiniciei contestaţiei formulate cu privire la probe administrate în faza urmăririi penale sau doar dispune readministrarea probei ca urmare a contestării acesteia?
8. Excluderea probelor derivate
Art. 102 NCPP reglementează o instituție nouă în legislația procesual penală din România, respectiv aceea a probei derivate, instituție de sorginte americană (teoria “fruits of the poisonous tree”). În jurisprudența din Statele Unite s-a recurs la adoptarea acestei teorii pentru a fi descurajată practica organelor de anchetă de a folosi mijloace interzise de lege cu scopul de a obține probe (spre exemplu, descoperirea unei cantități de heroină, cu ocazia efectuării unei percheziții neautorizate asupra unui autovehicul oprit în trafic pentru săvârșirea unei contravenții minore de către conducătorul auto).
23. Care sunt elementele care conferă unei probe caracterul de probă derivată?
24. Regula excluderii probelor derivate cunoaște și excepții, în sensul admiterii acestora în procesul penal? Dacă da, care ar fi acestea?
9. Procedura audierii anticipate a martorului
Audierea anticipată a martorului constituie o instituție nouă față de vechea reglementare. Audierea anticipată a martorului reprezintă o excepție de la procedura comună de audiere a acestuia, reglementată de art. art. 114 – 124 NCPP, excepție justificată de existența riscului ca martorul să nu mai poată fi audiat în cursul judecăţii.
25. Care este utilitatea acestui procedeu nou?


26. Care sunt motivele care impiedică audierea martorului conform procedurii comune, în cursul urmăririi penale, și justifică audierea conform procedurii audierii anticipate?
10. Obţinerea de date privind situaţia financiară a unei persoane
Art. 153 NCPP reglementează cu titlu de noutate legislativă metoda specială de cercetare a obţinerii de date privind situaţia financiară a unei persoane. Metodele speciale de supraveghere sau cercetare sunt definite în cuprinsul art. 138 NCPP. În cuprinsul alin. (9) al art. 138 NCPP este definită metoda de cercetare a obţinerii datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane, fiind evidentă necorelarea cu art. 153 NCPP, care se referă la obținerea de date privind existența și conținutul conturilor. Art. 153 NCPP impune regula obţinerii încuviinţării prealabile a judecătorului de drepturi şi libertăţi în cazul obţinerii de date privind situaţia financiară a unei persoane, având în vedere că presupune o intruziune semnificativă în viaţa privată a persoanei supravegheate.
27. Ce semnificaţie are noţiunea de „conţinut al conturilor” la care face referire art. 153 alin. (1) NCPP?


28. Poate solicita şi obţine un procuror date privind tranzacţiile financiare ale unei persoane, fără încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, având în vedere că această încuviinţare vizează datele privind existenţa şi conţinutul conturilor persoanei supravegheate şi nu date privind tranzacţiile sale financiare, astfel cum rezultă din interpretarea art. 153 NCPP?
29. Procedura de obţinere a datelor privind situaţia financiară a unei persoane, reglementată de art. 154 NCPP, vizează şi punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora aparţinând persoanei supravegheate, metodă care a fost reglementată de art. 35 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, în prezent abrogat?
11. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei
Procedura specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei este nouă in NCPP şi presupune o schimbare radicală a procesului penal român, fiind reglementată cu scopul reducerii duratei de judecare a cauzei, al simplificării activităţii din cadrul urmăririi penale şi al reducerii costurilor pentru părţile din proces şi pentru statul român. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă o înţelegere prin care inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia şi acceptă aplicarea unei sancţiuni penale, iar procurorul este de acord cu aplicarea unei pedepse într-un fel, cuantum şi formă de executare acceptabile pentru inculpat.
30. Se poate considera că acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie între inculpat şi procurorul de caz [art. 478 alin. (1) NCPP], în condiţiile în care limitele încheierii acordului se stabilesc a priori de către procurorul ierarhic superior [art. 478 alin. (2) NCPP], iar efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei trebuie avizate, a posteriori, de către procurorul ierarhic superior [art. 478 alin. (4) NCPP]?


31. În cazul în care procurorul ierarhic superior nu avizează efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei, sau instanţa respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei [art. 485 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) NCPP], ce se întâmplă cu înscrisul în care a fost consemnat acordul de recunoaştere a vinovăţiei? Va fi ataşat dosarului cauzei? Va putea fi utilizat în favoarea sau în defavoarea inculpatului?
32. Care este raţiunea pentru care inculpaţii minori au fost excluşi din categoria persoanelor care pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, în condiţiile în care încheierea de către minor a unui astfel de acord îi poate crea o situaţie mai avantajoasă decât în cazul judecării cauzei în procedura normală?


33. Procedura în fata instanţei mai poate fi considerată necontradictorie [art. 484 alin. (2) NCPP], în condiţiile în care instanţa, prin sentinţa pronunţată asupra acordului, poate să creeze pentru inculpat o situaţie mai uşoară decât cea consemnată în acord [art. 485 alin. (1) lit. a) NCPP], ori între inculpat şi partea civilă nu s-a încheiat o tranzacţie sau acord de mediere, iar partea civilă este ascultată de instanţă [art. 484 alin. (2) NCPP]?
12. Contestația privind durata procesului penal
Și procedura contestaţiei privind durata rezonabilă a procesului penal este nouă în NCPP şi a fost reglementată ca o procedură specială, de sine-stătătoare, îndreptată împotriva încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen rezonabil. România a fost sancţionată în mod repetat de CEDO pentru depăşirea termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor, astfel că s-a impus adoptarea unui mijloc legal de acţionare pentru preîntâmpinarea depăşirii termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor.
34. Raportat la durata de un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale, de un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în prima instanţă şi de 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare, se poate aprecia ca sub aceste durate de timp orice activitate de urmărire penală sau de judecată este efectuată în termen rezonabil?


35. În cazul retragerii contestației, care este rațiunea pentru care nu s-a acordat posibilitatea reiterării contestaţiei, în cadrul aceleiaşi faze procesuale în care a fost retrasă, pentru motive survenite ulterior datei retragerii contestatiei [art. 4881 alin. (4) NCPP]?


36. Care este eficiența acestei instituții juridice, în condițiile în care nu se prevede nicio sancțiune pentru nerespectarea de către procuror a termenului de rezolvare a cauzei sau de către instanța de judecată a termenului de soluționare a cauzei, stabilit prin încheierea de admitere a contestației privind durata procesului penal?
13. Executarea mandatului de executare a pedepsei şi a ordinului de interzicere a părăsirii ţării
Deși aparent art. 557 NCPP nu aduce modificări substanțiale în reglementarea executării mandatului de executare a pedepsei, noua reglementare poate genera probleme practice în punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei, fie ca urmare a necorelării cu texte legale conexe fie ca urmare a eliminării unor reglementări prezente în vechea formă.
37. Care este raționamentul pentru care atribuțiile prevăzută de art. 229 NCPP (în cazul punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul procedurii de cameră preliminară ori al judecăţii, notificarea autorităţii competente revine judecătorului de drepturi şi libertăţi) revin în cadrul procedurii punerii în executare a mandatului de executare organelor de poliție? Cum se conciliază această prevedere cu prevederile art. 554 alin. (2), care reglementează modul de soluționare a nelămuririlor sau impiedicărilor la executare?


38. Cum se poate justifica reglementarea în alin. (4) şi alin. ( 9) ale art. 557 NCPP, în ceea ce priveşte obligaţia organelor de poliţie de a lua măsuri în sensul dării condamnatului în consemn la frontieră în cazul în care persoana condamnată nu este găsită (alin. 4) şi, respectiv, refuzul eliberării paşaportului sau ridicarea acestuia şi, din nou, darea în consemn la frontieră de către organele însărcinate cu emiterea paşapoartelor (alin 9)? Aceste dispoziţii legale îşi justifică existenţa în condiţiile în care, conform prevederilor art. 555 alin. 2 şi 556 alin. 2 NCPP, dacă persoana condamnată se află în stare de libertate, la momentul emiterii mandatului de executare se emite în mod obligatoriu şi ordinul de interzicere a părăsirii ţării, care se comunică de către judecătorul delegat organelor de poliţie de frontieră, concomitent cu trimiterea mandatului de executare către organele de poliţie?


39. Având în vedere că reglementarea punerii în executare a mandatului în cazul militarilor a fost eliminată, din stricta interpretare a actualei forme a art. 557 NCPP reiese că punerea în executare a mandatului se face prin intermediul organelor de poliţie, situaţie similară şi în cazul prevederilor art. 231 NCPP privind executarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsă, însă în situaţia în care persoana condamnată este militar şi se regăseşte într-o unitate militară, organele de poliţie sunt îndreptăţite, conform art. 557 alin. 2 să pătrundă în unitatea militară fără acordul comandantului? Cum se conciliază aceasta prevedere cu Anexa 3, Capitolul 1 din Regulamentul nr. 1/2008 al Ministerului Apărării care reglementează în mod strict accesul în unităţile militare? Nu se impune reluarea prevederii art. 266 alin. 5 NCPP, conform căreia executarea mandatului de aducere privind militarii se efectuează prin intermediul comandantului unităţii militare sau prin poliţia militară?


40. Față de reglementarea prin alin. 10 a posibilităţii încuviinţării părăsirii ţării de către persoana aflată sub supraveghere care pot fi efectele acestei veritabile întreruperi a exercitării controlului asupra persoanei condamnate pe perioada încuviinţării părăsirii ţării în ceea ce priveşte durata amânării executării sau a suspendării executării sub supraveghere. Menţionarea lapidară a obligativităţii stabilirii unei durate pentru părăsirea ţării de către instanţa de executare, fără a se indica însă limite minime şi maxime ori criterii de determinare a acestei durate, deschide oare posibilitatea unor “erori” care să aibă ca efect sustragerea efectivă şi „legală” de la executarea pedepselor? Ce impiedică instanța de executare, în lipsa unor criterii, sa stabilească o durată de părăsire a teritoriului țării care poate depăşi speranţa de viaţă a persoanei aflate sub supraveghere, în condițiile în care încheierea prin care se dispune aceasta are caracter definitiv?
14. Problemele tranzitorii de aplicare a dispozițiilor art. 538-542 din noul Cod de procedură penală
41. Care sunt efectele schimbării de concepție în definirea erorii judiciare?


42. Care sunt efectele practice ale reducerii termenului de prescripție?


43. Cum se realizează transmiterea calității procesuale active?


44. Acțiunea în regres. Asigurarea magistraților pentru riscul profesional