Ne propunem să clarificăm probleme de procedură civilă a căror dificultate a fost evidențiată în cadrul aplicării practice și discuțiilor doctrinare referitoare la noul Cod de procedură civilă, inclusiv în cadrul numeroaselor conferințe cu privire la noul Cod de procedură civilă.
Acreditare INPPA: 15 puncte de pregătire profesională pentru avocați
Pentru a pune în discuție probleme care trebuie clarificate vă rugăm să ne scrieți.
1. Când putem vorbi despre un proces nou?
Problemă de drept
Potrivit art. 24 NCPC, legea nouă de procedură civilă se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare. Însă noul cod nu clarifică conceptul de proces nou, cu consecinţa persistenţei neclarităţilor legate de legea procesuală aplicabilă într-o mulţime de situaţii.
Discuţii
Întrebări
1. Când putem vorbi despre proces nou? Se pot fixa nişte reguli diriguitoare?
2. Dacă executarea silită a început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă:
– contestaţia la executare introdusă după data de 15 februarie 2013, se poate întemeia pe dispoziţiile art. 711 alin. (1) NCPC („după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale”)?
– care este calea de atac împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă în contestaţia la executare pornită după data de 15 februarie 2013?
3. Cererea de strămutare este un proces nou? Mai putem formula o cerere de strămutare pentru motive de rudenie sau afinitate în legătură cu un proces început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă? Unde vom depune cererea de strămutare pentru motive de bănuială legitimă în legătură cu un proces început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă?
4. Introducerea cererii de ordonanţă preşedinţială după data de 15 februarie 2013, atunci când există proces asupra fondului dreptului, declanşat anterior acestei date, reprezintă un proces nou? Având în vedere această întrebare, care este calea de atac împotriva ordonanţei preşedinţiale pronunţate în condiţiile menţionate?
5. În cazul conexării unui proces început pe legea nouă cu un proces început pe legea veche de procedură civilă, care va fi legea aplicabilă? Dar dacă avem în ipoteza dată un caz de litispdendență?
6. Care va fi legea aplicabilă acţiunii în anularea hotărârii arbitrale în ipoteza în care aceasta este introdusă ulterior intrării în vigoare a NCPC, iar cererea arbitrală a fost înregistrată anterior intrării în vigoare a NCPC?
2. Excepţia de nelegalitate a unui act administrativ
Problemă de drept
Regimul juridic al excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ s-a modificat semnificativ după data de 15 februarie 2013. Se pune întrebarea cum aplicăm în timp legea de procedură civilă, în ipoteza invocării excepţiei de nelegalitate într-un proces declanşat anterior datei menţionate.
Discuţii
Întrebare
Care este procedura de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, invocate după data de 15 februarie 2013 într-un proces început înainte de această dată?
3. Abrogarea reglementărilor speciale
Problemă de drept
Codul de procedură civilă este legea generală în materie de procedură civilă, astfel cum afirmă expres dispoziţiile art. 2 alin. (1) NCPC. Însă există o mulţime de reglementări speciale care conţin dispoziţii derogatorii de la regulile Codului de procedură civilă, cele mai multe fiind anterioare datei intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.
Discuţii
Conform art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012, la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale. Ne putem gândi la o serie de legi speciale importante, care conţin dispoziţii derogatorii de la dispoziţiile noului Cod de procedură civilă: Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Codul muncii, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, Legea nr. 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului, Legea societăţilor nr. 31/1990, OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii etc.
Întrebare
Cum interpretăm dispoziţiile art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012?
4. Excepţie vs. cerere; soluţia instanţei: respingerea excepţiei sau anularea cererii
Problemă de drept
Conform art. 185 alin. (1) NCPC, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel; actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Problemă: dacă excepţia este invocată peste termenul în care putea fi invocată potrivit legii, care va fi soluţia pronunţată de instanţă: respingerea excepţiei ca tardiv formulată sau anularea cererii prin care s-a solicitat declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte etc., ca tardiv formulată? La fel, se pune problema soluției pe care o va pronunța instanța în ipoteza formulării căii de atac – apel, contestaţie în anulare sau revizuire – cu depăşirea termenelor prevăzute de lege. Se va aplica sancţiunea tradiţională a respingerii cererii ca tardiv formulată ori se va anula calea de atac? O altă problemă pe care o ridică textul se referă la natura termenului a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
Discuţii
De exemplu, în cazul incompatibilităţilor stabilite de art. 42 NCPC suntem în prezenţa unei excepţii relative (chiar dacă potrivit NCPC este vorba tot despre incompatibilităţi absolute). Judecătorul incompatibil poate fi recuzat înainte de începerea oricărei dezbateri, iar când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute (art. 44 NCPC). Sancţiunea neinvocării în termen este decăderea din exercitarea dreptului de a invoca incompatibilitatea (art. 185 alin. 1 NCPC). Având în vedere că actul făcut peste termen este lovit de nulitate (art. 185 alin. 1 teza finală NCPC), se pune problema soluţiei pe care o va pronunţa instanţa: anularea cererii de recuzare ca tardiv formulată sau respingerea excepţiei incompatibilităţii ca tardiv formulată? Art. 103 din vechiul Cod de procedură civilă instituia sancțiunea decăderii pentru nerespectarea termenului legal. Observăm că textul art. 185 alin. (1) NCPC nu face nicio referire la natura termenului, ceea ce a condus deja la exprimarea unor opinii diferite în doctrină.
Întrebări
1. Care va fi soluţia pe care o va pronunţa instanţa în cazul neinvocării în termen a incompatibilităţii stabilite de art. 42 din NCPC: anularea cererii de recuzare ca tardiv formulată sau respingerea excepţiei incompatibilităţii ca tardiv formulată?
2. În cazul neinvocării excepţiei de necompetenţă în termenul legal, care va fi soluţia instanţei: respingerea excepţiei de necompetenţă ca tardiv formulată sau anularea cererii de declinare a competenţei ca tardiv formulată?
3. În cazul neinvocării neregularităţii privitoare la citare în termenul prevăzut de lege, care va fi soluţia instanţei: respingerea excepţiei ca tardiv formulată sau anularea cererii de amânare ca tardiv formulată?
4. Care este modalitatea corectă de respingere a apelului, contestaţiei în anulare şi a revizuirii formulate cu depăşirea termenelor prevăzute de lege?
5. Nerespectarea termenului stabilit de instanță atrage sancțiunea decăderii, în temeiul art. 185 alin. (1) NCPC?
5. Asistenți judiciari. Incompatibilitate
Problemă de drept
În cazul unor tribunale există un număr insuficient de asistenţi judiciari, motiv pentru care, cei doi asistenţi judiciari care fac parte din completul care pronunţă încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea obligaţiilor privind completarea şi modificarea cererii participă şi la soluţionarea cererii de reexaminare îndreptate împotriva acestei încheieri.
Întrebare
Este legală participarea aceloraşi asistenţi judiciari atât în completul care soluţionează cererea de anulare cât şi în completul care judecă cererea de reexaminare?
6. Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane
Problemă de drept
Introducerea în cauză, din oficiu, a altei persoane, deşi nu s-a bucurat de o reglementare expresă sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, nu a fost ocolită de practica instanţelor judecătoreşti. Soluţiile au fost diverse şi criticate, principalul argument fiind lipsa unei reglementări care să permită instanţelor să recurgă la această procedură. NCPC, deşi reglementează introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane, în art. 78 şi art. 79, suscită discuţii.
Discuţii
Potrivit art. 78 NCPC, distingem două situaţii:
– introducerea forţată în proces de către instanţă din oficiu: în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă (art. 78 alin. 1 NCPC)
– introducerea în cauză a altor persoane la cererea părţilor, ca urmare a punerii în discuţia părţilor de către instanţă (art. 78 alin. 2 NCPC).
Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe (art. 78 alin. 3 NCPC). Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor (art. 78 alin. 4 NCPC).
Ne referim în continuare la un exemplu concret de situaţie în care s-ar putea ivi necesitatea introducerii în proces a altei persoane pentru a reliefa anumite probleme pe care le ridică textul. Avem ca ipoteză o cerere de chemare în judecată formulată de angajator, prin care acesta pretinde obligarea salariatului la plata unei despăgubiri ca urmare a prejudiciului produs de salariat prin încălcarea atribuţiilor sale de serviciu (art. 254 C. muncii). Însă, în proces (eventual ca urmare a administrării de probe), se constată că mai erau şi alţi salariaţi care au contribuit la producerea prejudiciului (în acest caz ar trebui să avem o răspundere concurentă, în condiţiile art. 255 C. muncii). În jurisprudenţă s-a arătat că într-o astfel de situaţie instanţa nu ar putea obliga pe salariatul chemat în judecată la plata părţii lui din prejudiciul comun, pentru că ar însemna că pe această cale s-ar stabili indirect şi răspunderea celorlalţi salariaţi nechemaţi, mai înainte ca asupra acestei răspunderi să se fi pronunţat un tribunal independent şi imparţial în accepţiunea art. 6 paragraful I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, încălcându-se drepturi procedurale care se concretizează în adevărate garanţii cu privire la punerea în valoare a drepturilor şi a libertăţilor individului: dreptul la apărare, egalitatea armelor, contradictorialitatea, publicitatea procedurii şi a dezbaterilor. Confruntată cu o asemenea situaţie, instanţa va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a celorlalţi salariaţi; desigur că angajatorul reclamant va avea interesul să solicite introducerea în cauză a acestora. Însă, observăm că dacă instanţa nu ar fi pus în discuţia părţilor această chestiune, reclamantul putea să cheme aceşti noi pârâţi doar pe calea modificării cererii introductive până la primul termen de judecată la care a fost legal citat (art. 204 NCPC). Însă, potrivit textului art. 78 alin. (3) NCPC, introducerea în cauză se va putea face până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe. Cum se corelează cele două chestiuni? Şansa reclamantului de a-şi vedea soluţionată pricina pe fond va depinde până la urmă doar de conduita instanţei, adică dacă aceasta va înţelege să „îl ajute” pe reclamant punând în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane? Nu ar trebui să apreciem atunci că în acest caz instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor acest aspect, iar dacă nu o face, partea interesată va avea la îndemână un motiv de apel, respectiv de recurs (art. 488 alin. 1 pct. 5 NCPC)?
Sau, conchidem că în cazul în care cererea nu s-ar putea soluţiona pe fond fără participarea unor terţi nechemaţi în judecată (deci interesul apare ca fiind al reclamantului; de altfel, art. 78 alin. 2 NCPC se exprimă interesant: “când raportul juridic dedus judecăţii o impune”), reclamantul ar trebui să aibă posibilitatea să modifice cadrul procesual până la terminarea cercetării judecătoreşti (art. 78 NCPC), eventual, dar nu obligatoriu, ca urmare a punerii în discuţie de către instanţă; iar în cazul în care modificarea cadrului procesual (sub aspectul părţilor) nu apare ca necesară, ci doar ca utilă, vor fi aplicabile dispoziţiile art. 204 NCPC? Legiuitorul devine, aşadar, extrem de indulgent cu reclamantul, dându-i o şansă foarte generoasă de a se judeca pe fond. De ce?
Întrebări
1. Este instanţa obligată să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune? Sub ce sancţiune?
2. Poate reclamantul să ceară extinderea cadrului procesual, fără intervenţia instanţei (adică fără punerea în discuţia părţilor), atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune, chiar după epuizarea momentului procesual al primului termen la care este legal citat? Pe ce temei?
3. Care este ipoteza textului art. 78 alin. (2) NCPC? Ce se înţelege prin expresia “când raportul juridic dedus judecăţii o impune“?
7. Comunicarea între avocaţi sau consilieri juridici
Problemă de drept
Potrivit art. 169 NCPC, după sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările ori alte acte se pot comunica direct între aceştia, urmând ca cel care primeşte cererea să ateste primirea pe însuşi exemplarul care urmează a fi depus la instanţă sau, după caz, prin orice alte mijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri. Textul necesită lămuriri în privinţa sferei persoanelor care pot îndeplini procedura de atestare, precum şi a actelor care pot face obiectul comunicării.
Întrebări
1. În ipoteza comunicării actelor de procedură între avocaţi sau consilieri juridici, conform art. 169 NCPC, în cazul formelor asociative de avocatură, este necesară semnătura de confirmare a avocatului care este trecut pe împuternicirea existentă la dosar sau este suficientă semnătura oricărui avocat care face parte din forma de organizare a profesiei sau chiar semnătura funcţionarului care primeşte corespondenţa (ex. secretara)?
2. Ce acte se pot comunica prin intermediul procedurii reglementate de art. 169 NCPC: numai actele întocmite de părţi sau şi actele emise sau provenind de la alte persoane, inclusiv de la instanţă, cum ar fi: diverse înscrisuri procurate de parte de la alte persoane sau autorități, hotărârea judecătorească etc.?
8. Invocarea nulităţii
Problemă de drept
Conform art. 178 alin. (5) NCPC, toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca.
Întrebări
1. Ce fel de nulitate – absolută sau relativă – are în vedere textul?
2. Textul se referă la nulităţile care afectează acelaşi act de procedură, urmărind evitarea repunerii în discuţie a valabilităţii unui act de procedură cu privire la care s-a pronunţat deja instanţa? Sau vizează şi cazul în care avem mai multe acte de procedură afectate de mai multe cauze de nulitate?
9. Îndreptarea neregularităţilor actului de procedură
Problemă de drept
Art. 177 alin. (3) NCPC prevede că “actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia”.
Întrebare
Ce ipoteze de îndreptare a neregularităţilor actului de procedură s-ar putea subsuma dispoziţiilor art. 177 alin. (3) NCPC?
10. Nulitatea necondiţionată
Problemă de drept
Potrivit art. 176 pct. 6 NCPC, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură. Legea nu defineşte conceptul de cerinţe extrinseci, deşi consecinţele calificării sunt importante din perspectiva regimului juridic al nulităţii.
Întrebare
Ce se înţelege prin cerinţe extrinseci actului de procedură, a căror încălcare atrage nulitatea necondiţionată, conform art. 176 pct. (6) NCPC?
11. Neîndeplinirea procedurii prealabile
Problemă de drept
Potrivit art. 193 alin. (3) NCPC, în privinţa cererilor având ca obiect dezbaterea procedurii succesorale, nedepunerea de către reclamant a încheierii emise de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil poate fi invocată de către pârât sau de către instanţă din oficiu. Textul nu precizează însă şi în ce termen trebuie invocată omisiunea reclamantului de a depune încheierea menţionată.
Discuţii
Avem o normă care ocroteşte un interes privat sau un interes public? Având în vedere că nu se mai face nicio precizare legată de limita de timp şi având în vedere că şi instanţa este îndreptăţită să invoce neregularitatea (ar fi nefiresc ca instanţa să aibă un alt termen de invocare decât pârâtul) putem deduce că nu se aplică limita de timp stabilită de art. 193 alin. (2) NCPC?
Întrebare
În ce termen poate fi invocată de către pârât şi de către instanţă excepţia nedepunerii de către reclamant a încheierii emise de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil?
12. Nulitatea cererii de chemare în judecată
Problemă de drept
Procedura regularizării cererii de chemare în judecată, introdusă prin art. 200 NCPC, stârneşte deja discuţii în practică. Având în vedere sancţiunea extrem de drastică cu care se poate finaliza procedura, este foarte important să fie clarificate chestiunile generatoare de dubii sau controverse.
Discuţii
În temeiul art. 154 alin. (8) NCPC, în scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice. Acest drept de informare al instanţelor ridică întrebări legate de existenţa vătămării, ca premisă pentru nulitate.
Întrebări
1. Există situaţii în care lipsa domiciliului/sediului pârâtului sau, după caz reclamantului, din cererea de chemare în judecată, poate atrage sancţiunea nulităţii cererii, conform procedurii reglementate de art. 200 NCPC, de vreme ce instanţa poate afla aceste date prin consultarea bazelor de date ale autorităţilor şi instituţiilor publice, potrivit art. 154 alin. (8) NCPC? Aceeaşi întrebare şi în ceea ce priveşte lipsa CNP-ului, CUI-ului, a numărului de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice aparţinând reclamantului.
2. Ce se întâmplă dacă reclamantul completează sau modifică cererea după împlinirea termenului de 10 zile, dar înainte de a se dispune anularea cererii, conform art. 200 NCPC? Mai poate instanţa să dispună anularea? În ipoteza în care primul complet ignoră dispoziţiile art. 177 alin. (3) NCPC şi dispune anularea cererii, ce soluţie va pronunţa completul care va soluţiona cererea de reexaminare?
3. Ce se întâmplă dacă reclamantul modifică sau completează cererea după expirarea termenului de 10 zile şi după anularea cererii? Mai poate reclamantul să formuleze cerere de reexaminare? Dacă da, pentru ce motiv?
4. Dispoziţiile art. 200 NCPC privind verificarea şi regularizarea cererii se aplică şi cererii de ordonanţă preşedinţială? Are vreo relevanţă împrejurarea că cererea de ordonanţă se va judeca cu sau fără citarea părţilor? Ar fi justificat un tratament diferenţiat în funcţie de acest aspect? Dar în cazul contestației la executare și al cererii de suspendare provizorii a executării silite? Dar în cazul procedurii speciale de evacuare din imobile folosite sau ocupate fără drept?
5. Dacă reclamantul nu se conformează dispoziţiilor instanţei şi nu depune procesul-verbal care atestă participarea la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, se poate anula cererea de chemare în judecată în această procedură a regularizării?
13. Termen de regularizare. Remedii. Contestație la tergiversare
Problemă de drept
Termenul de recomandare pentru verificarea şi regularizarea unei cereri este „stabilit” de sistemul ECRIS la un interval foarte mare de timp faţă de momentul depunerii cererii de chemare în judecată. Completul de judecată căruia i s-a repartizat cererea nu ia din oficiu măsuri pentru remedierea acestei situaţii, respectiv nu procedează la regularizarea cererii.
În C. pr. civ. anterior justiţiabilul avea la îndemână remediul preschimbării termenului, pentru ipoteza în care primul termen de judecată era fixat la un interval de timp îndelungat faţă de momentul introducerii cererii. Sub imperiul NCPC, justiţiabilul nu poate uza de această posibilitate, întrucât nu s-a stabilit încă primul termen de judecată, iar o eventuală cerere de preschimbare s-ar respinge ca inadmisibilă.
În aceste condiţii, se formulează o contestaţie la tergiversare întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 4 NCPC, respectiv pentru motivul că judecătorul şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau neîndeplinirea din oficiu a unui act necesar soluţionării cauzei.
Discuții
Potrivit
Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 714 din 27 iunie 2013, data recomandată a dosarului este un termen administrativ de recomandare, iar nu un termen procedural, nefiind așadar susceptibil de preschimbare în temeiul art. 230 NCPC. Fiind un termen administrativ de recomandare, acesta poate fi schimbat prin rezoluție (nu prin încheiere) de judecătorul căruia i-a fost repartizat dosarul, din oficiu sau la cerere, ținându-se seama de particularitățile cauzei. În acest fel judecătorul poate realiza verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată înaintea datei recomandate din sistemul ECRIS.
Întrebări
1. Există vreun remediu legal eficient pentru stabilirea unui termen de recomandare mai scurt?
2. Este admisibilă formularea unei contestaţii la tergiversare în acest caz?
14. Citarea prin publicitate. Procedura scrisă
Problemă de drept
Ne aflăm în procedura regularizării, iar reclamantul dovedeşte că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului. Se pune problema cum va proceda instanţa.
Întrebare
Cum va proceda instanța:
– Va încuviinţa instanța citarea pârâtului prin publicitate şi va dispune, totodată, numirea unui curator în condiţiile art. 167 NCPC, continuând procedura scrisă cu acesta din urmă, ulterior stabilind primul termen de judecată pentru care se va face citarea prin publicitate?
sau
– Va fixa direct primul termen de judecată, prilej cu care va numi curatorul şi va dispune citarea prin publicitate?
15. Citarea prin publicitate. Procedura scrisă
Problemă de drept
Introducerea procedurii prealabile scrise ridică o serie de întrebări relative la unele incidente procedurale. De pildă, reclamantul dintr-o procedură contencioasă ar putea renunţa la cerere anterior fixării primului termen de judecată. Având în vedere că în această perioadă de timp pârâtul a făcut anumite cheltuieli, se pune problema cum va proceda instanţa.
Întrebări
Cum va proceda instanța:
– Va fixa termen de judecată cu citarea ambelor părţi în procedura de regularizare?
sau
– Va dispune citarea numai a reclamantul urmând a lua act de renunţarea la judecată?
sau
– Va continua procedura de regularizare şi va examina cererea la primul termen de judecată?
16. Ordinea de soluționare: cerere de ajutor public judiciar vs. regularizarea cererii de chemare în judecată
Problema de drept 1
Se formulează o cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii, reducerii, eşalonării ori amânării de la plata taxei judiciare de timbru o dată cu cererea introductivă de instant, cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a unui act juridic. Cererea principală este informă în sensul că nu se indică valoarea obiectului cererii şi nici instanţa nu poate determina valoarea. De asemenea, reclamantul nu anexează taxa judiciară de timbru.
Întrebare
Cum va proceda instanţa?
– Va stabili termen pentru soluţionarea cererii de ajutor public judiciar în camera de consiliu, cerere pe care o va respinge ca prematură (pentru că instanţa nu pusese în vedere achitarea taxei judiciare de timbru)?
sau
– Va proceda la regularizarea cererii şi numai după ce îi va pune în vedere reclamantului să achite taxa judiciară de timbru datorată, va soluționa cererea de ajutor public judiciar?
Problema de drept 2
Se depune o cerere de chemare în judecată, însă nu se indică valoarea obiectului cererii. De asemenea, nu se ataşează taxa judiciară de timbru. În schimb, se ataşează o cerere de ajutor public judiciar prin care se solicită acordarea asistenţei prin avocat.
Întrebare
Cum va proceda instanţa?
– Va soluţiona mai întâi cererea de ajutor public judiciar şi apoi îi va pune în vedere reclamantului să-şi evalueze obiectul cererii cu obligarea acestuia la achitarea taxei judiciare de timbru?
sau
– Îi va pune în vedere reclamantului ca mai întâi să stabilească valoarea obiectului cererii şi să achite taxa judiciară de timbru şi apoi va soluţiona cererea de ajutor public judiciar?
17. Corelaţia dintre nedepunerea întâmpinării în procedura ordonanţei de plată, conform NCPC, şi posibilitatea contestării creanţei de către debitor
Problemă de drept
În procedura ordonanţei de plată întâmpinarea se depune cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată; în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului (art. 1018 alin 3 NCPC). Specificul acestei reglementări ridică semne de întrebare în legătură cu incidenţa regimului general al întâmpinării.
Întrebări
1. Dacă instanţa nu va considera nedepunerea întâmpinării drept recunoaştere, va fi incidentă sancţiunea generală – decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe şi a invoca excepţii -, în afara celor de ordine publică?
2. Mai poate debitorul să conteste creanţa dacă nu a formulat întâmpinare în termenul legal?
18. Răspunsul la întâmpinare
Problemă de drept
Conform art. 201 alin. (2) NCPC, reclamantul este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării. Observăm că textul foloseşte termenul “obligaţie”, însă nu ne spune nimic despre sancţiunea acesteia.
Întrebare
Care este sancţiunea nedepunerii răspunsului la întâmpinare în termenul stabilit de lege?
19. Procedura de informare cu privire la avantajele medierii
Problemă de drept
Conferirea posibilităţii avocatului, judecătorului, procurorului, consilierului juridic şi notarului de a realiza informarea iniţială privind avantajele medierii a adus cu sine şi o serie de nedumeriri rezultând din lipsa unei reglementări specifice care să însoţească această modificare legislativă. Textul precizează numai posibilitatea efectuării procedurii de informare asupra avantajelor medierii de către acest persoane şi faptul că se atestă în scris (art. 2 alin 13 din Legea nr. 192/2006). Având în vedere că unii avocaţi au eliberat certificate de participare/procese verbale – acte specifice profesiei de mediator,
cu prilejul unei reuniuni a mediatorilor s-au vehiculat chiar sancţiuni de natură penală pentru avocați…
Sancţiunea care intervine în cazul neparcurgerii şedinţei de informare cu privire la avantajele medierii este inadmisibilitatea, cererea de chemare în judecată urmând a fi respinsă ca inadmisibilă de către judecător. Cu toate acestea, şi judecătorul are posibilitatea de a informa părţile cu privire la avantajele medierii.
Toate aceste probleme ridică o serie de semne de întrebare.
Întrebări
1. În cazul în care procedura de informare cu privire la avantajele medierii se realizează de către avocat:
– are acesta posibilitatea eliberării de certificate de participare/procese-verbal întocmai ca în ipoteza în care informarea se realizează de către mediator?
– este acesta pasibil de sancţiuni de natură penală ori de altă natură pentru redactarea unor asemenea acte?
2. Pentru ipoteza realizării procedurii de informare asupra avantajelor medierii de către instanţa de judecată:
– Este necesară o cerere formală din partea reclamantului sau se poate realiza şi din oficiu (legea nu distinge)?
– Se întocmeşte un act de procedură distinct (proces-verbal, certificat de participare) sau se face menţiune în încheierea de şedinţă?
– Invitaţia adresată părţilor pentru realizarea şedinţei de informare va avea forma unei citaţii?
– Procedura se realizează în camera de consiliu sau în şedinţă publică?
3. Având în vedere că şi judecătorul poate efectua procedura de informare privind avantajele medierii, care sunt ipotezele concrete în care se mai poate aplica sancţiunea inadmisibilităţii acţiunii pentru neparcurgerea procedurii de informare cu privire la avantajele medierii?
20. Competenţa instanţelor judecătoreşti
Problemă de drept
Art. 131 NCPC obligă instanţa să-şi verifice competenţa, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, atât din punctul de vedere al competenţei generale, cât şi din cel al competenţei materiale şi teritoriale.
Întrebare
Cum se corelează textul art. 131 NCPC cu dispoziţiile art. 130 NCPC? Pasivitatea părţilor la primul termen de judecată – la verificarea competenţei – le mai permite o atitudine ofensivă ulterioară acestui moment în ceea ce priveşte necompetenţa generală sau internațională? Când şi în ce condiţii?
21. Citarea la fiecare termen de judecată
Problemă de drept
Interpretarea prevederilor art. 229 alin. (2) pct. 4 NCPC impune concluzia că, pentru motive temeinice, instanţa poate dispune ca partea să fie citată la fiecare termen.
Întrebare
În ce cazuri ar putea dispune instanţa citarea părţii la fiecare termen de judecată?
22. Termenul în cunoştinţă
Problemă de drept
Potrivit art. 229 NCPC, are termen în cunoştinţă şi partea căreia i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, personal sau prin reprezentantul legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei. Rezultă de aici că nu orice fel de înmânare a citaţiei va atrage incidenţa instituţiei termenului în cunoştinţă?
Întrebare
Există termen în cunoştinţă în cazul depunerii citaţiei în cutia poştală sau în cazul afişării înştiinţării, potrivit legii, ori înmânării citaţiei altor categorii de persoane (administratorul clădirii, paznicul, agentul de pază, o persoană majoră din familie etc.)? Dar în cazul în care destinatarul primeşte citaţia, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna?
23. Propunerea probelor
Problemă de drept
Potrivit art. 370 alin. (4) NCPC, care priveşte procedura administrării probelor de către avocaţi, partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a probelor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice probă, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea probelor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste probe. Textul ne prilejuieşte discutarea unei probleme de principiu – corelaţia dintre solicitarea de probe prin documentele prevăzute de lege (cererea de chemare în judecată, întâmpinare) şi termenul de încuviinţare a probelor.
Discuţii
Este suficient să cerem probele prin cererea de chemare în judecată sau este necesar să le solicităm din nou la termenul de încuviinţare a probelor, în mod formal, sub sancţiunea decăderii? Practic, sub imperiul vechiului cod, solicitarea probelor prin cererea de chemare în judecată şi întâmpinare a rămas un simplu formalism; important era termenul de încuviinţare a probelor, când părţile, fie cereau probele sau o parte din probele solicitate prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, fie cereau (şi) alte probe. Chiar dacă textul art. 370 alin. (4) NCPC este plasat în materia procedurii administrării probelor de avocaţi, iar utilitatea şi înţelesul lui acolo sunt clare, totuşi, chestiunea rămâne de interes şi în procedura clasică de administrare a probelor.
Întrebare
Cum va proceda instanţa dacă una dintre părţi lipseşte la termenul de încuviinţare a probelor, însă a solicitat în mod complet probele prin cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare?
24. Nepropunerea probelor în condițiile legii. Consecințe juridice
Problemă de drept
Potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (1) teza I NCPC: “Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel.” Se pune problema identificării caracterului acestei norme spre a se putea stabili dacă decăderea poate fi invocată de către instanţă din oficiu.
Întrebare
Dispoziţiile art. 254 alin. (1) teza I NCPC sunt de ordine publică ori de ordine privată? Prin urmare, ar putea invoca decăderea instanţa din oficiu ori trebuie să aştepte manifestarea de voinţă a celeilalte părţi?
25. Suplimentarea onorariilor arbitrilor în cazul trimiterii cauzei spre rejudecare?
Problemă de drept
NCPC prevede drept soluţie pe care o poate pronunţa instanţa cu privire la acţiunea în anulare – trimiterea cauzei spre rejudecare [art. 613 alin. (3) lit. b]. Această posibilitate ridică problema onorariilor arbitrilor.
Întrebare
Este necesar să se achite noi onorarii arbitrilor în ipoteza în care instanţa de judecată trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitrar în baza art. 613 alin. (3) lit. b)?
26. Perimare. Cheltuieli de judecată
Problemă de drept
Perimarea cererii presupune pasivitatea imputabilă titularului cererii. Desigur, și adversarul este pasiv, în sensul că de cele mai multe ori aceasta ar putea face demersuri pentru a reîncepe activitatea procesuală.
Întrebări
Se pot acorda cheltuieli de judecată în caz de perimare?
27. Aplicabilitatea perimării si a suspendării cauzei pentru lipsa părților în cazul cererilor având ca obiect plângeri contravenționale
Problemă de drept
Art. 416 NCPC prevede că “Orice cerere de chemare în judecată (…) se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.”
Din interpretarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC rezultă că judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei şi niciuna nu a cerut judecarea în lipsă.
Pe de altă parte, plângerile contravenţionale, deşi nepenale la nivelul legislaţiei interne, din perspectiva art. 6 CEDO sunt subsumate noţiunii de acuzaţie în materie penală.
Întrebări
1. Sunt supuse perimării plângerile contravenţionale?
2. Având în vedere că unele instanţe suspendă litigiile având ca obiect plângeri contravenţionale pentru lipsa părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC, iar altele procedează la judecata acestor cauze, care este direcția jurisprudențială corectă?
28. Perioada maximă de amânare a pronunțării
Problema de drept
Potrivit art. 396 alin. (1) NCPC pronunţarea se poate amâna, pentru motive justificate, pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile.
Întrebare
Se mai poate amâna pronunţarea după un prim interval de amânare de 15 zile? Dacă nu, sub ce sancțiune?
29. Sancțiunea pronunțării instanței anterior/ulterior termenului anume stabilit
Problema de drept
Potrivit art. 396 alin. (3) NCPC: “Dacă pronunţarea a fost amânată, hotărârea nu poate fi pronunţată mai înainte de data fixată în acest scop“.
Întrebare
Dacă instanţa se pronunţă anterior ori, după caz, ulterior termenului fixat pentru pronunţare, se poate solicita anularea hotărârii astfel pronunţate?
30. Punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței
Problemă de drept
Potrivit art. 396 alin. (2) NCPC, în cazul amânării pronunţării, “odată cu anunţarea termenului la care a fost amânată pronunţarea, judecătorul poate stabili că pronunţarea hotărârii se face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei“.
Întrebare
Care este procedura care trebuie urmată în cazul în care se realizează punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei?
31. Sancțiunea nespecificării minutei în registrul special
Problemă de drept
Potrivit dispoziţiilor art. 401 alin. (2) NCPC: “Minuta, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători, după care se va trece într-un registru special, ţinut la grefa instanţei.“
Întrebare
Care este sancţiunea incidentă în cazul neindicării minutei în registrul special ţinut de grefa instanţei?
32. Legalitatea căilor de atac
Problemă de drept
Până la adoptarea noului Cod de procedură civilă, chestiunea menţiunilor inexacte din cuprinsul hotărârilor, referitoare la căile de atac şi la termenele pentru exercitarea acestora, a constituit obiect de controversă în practica instanţelor judecătoreşti.
Art. 457 alin. (1) NCPC instituie principiul legalităţii căilor de atac, indiferent de menţiunile din cuprinsul dispozitivului hotărârii.
Întrebări
1. Cum se corelează prevederile alin. (1) al art. 475 NCPC cu cele ale alin (3) al al aceluiaşi articol? Nu avem o contradicţie între cele două texte?
2. Cum se corelează textul alin. (3) al art. 475 NCPC cu alte texte din cod care permit judecătorului să dea sau să restabilească calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii – art. 22 alin. (4) şi art. 152 C. pr. civ.?
3. Dacă instanţa de fond indică în dispozitiv calea de atac corect, dar partea formulează o cale de atac greşită, mai este posibilă recalificarea căii de atac, aşa cum se proceda sub imperiul vechiului Cod de procedură, sau instanța va respinge calea de atac ca inadmisibilă?
33. Nulitatea cererii de apel
Problemă de drept
Potrivit art. 470 alin. (3) NCPC, cerinţa indicării hotărârii atacate în cererea de apel este prevăzută sub sancţiunea nulităţii. Întrucât avem o nulitate expresă, rezultă că vătămarea se prezumă până la dovada contrară.
Întrebări
1. Cine şi în cât timp poate invoca nulitatea rezultând din omisiunea indicării hotărârii atacate în cererea de apel (avem nulitate absolută sau relativă)?
2. Răsturnarea prezumţiei de vătămare (deci dovada contrară) nu rezultă pur si simplu din faptul că cererea de apel are indicat numărul dosarului? De altfel, dacă nu s-a indicat nici numărul dosarului nici hotărârea, teoretic apelul nici nu ar ajunge la dosar, deci nici nu s-ar mai putea discuta nulitatea; dacă însă se poate identifica dosarul după numele părţii, din nou, prezumţia de vătămare nu a fost răsturnată?
34. Regularizarea cererii de apel
Problemă de drept
Avem o procedură de verificare şi regularizare a cererii de apel? Potrivit art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (aplicabil până la data de 31 decembrie 2015 – art. XIII din Legea nr. 2/2013), în cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se vor face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.
Discuţii
Textul art. XV sus menţionat nu prevede nicio sancţiune pentru necompletarea sau nemodificarea cererii. Fie apreciem că se aplică dispoziţiile art. 200 C. pr. civ., (ca urmare a trimiterii pe care o face art. 482 NCPC la dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă), fie apreciem că nu avem nicio sancţiune aplicabilă în etapa prealabilă judecăţii în apel (de vreme ce nu avem reglementată nicio astfel de procedură de anulare). În ceea ce priveşte prima variantă, observăm că art. 482 NCPC trimite la dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă. Or, textul art. 200 NCPC, deşi este inclus în Titlul I. Procedura în faţa primei instanţe (din Cartea a II-a Procedura contencioasă), face parte din Capitolul I – Sesizarea instanţei de judecată, iar nu din Capitolul II – Judecata. Interpretarea literală a art. 482 NCPC, ne conduce la concluzia că nu sunt vizate pentru apel decât dispoziţiile din Capitolului II – Judecata. Poate şi interpretarea logică ne duce la aceeaşi concuzie, de vreme ce pentru sesizarea instanţei de apel avem deja dispoziţii speciale aplicabile. Nici art. 471 NCPC privind pregătirea dosarului de către prima instanţă, aplicabil de la 1 ianuarie 2016, nu oferă lămuriri suplimentare pentru chestiunea de mai sus.
Întrebare
Care este sancțiunea în cazul în care apelantul nu își modifică sau completează cererea de apel în termen de 10 zile de la data la care completul de apel i-a comunicat în scris lipsurile acesteia?
35. Motivele de recurs
Problemă de drept
Potrivit art. 488 alin. (2) NCPC motivele de recurs nu pot fi primite decât dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
Întrebare
Limitarea impusă de textul art. 488 alin. (2) NCPC vizează toate cauzele de nulitate sau numai pe cele de nulitate relativă?
36. Neformularea recursului de către avocat ori consilier juridic în termenul de recurs
Problemă de drept
NCPC reglementează obligativitatea redactării cererii şi a motivelor de recurs prin avocat ori consilier juridic. NCPC nu prevede expres posibilitatea complinirii acestui neajuns.
Întrebare
Se poate acoperi nulitatea decurgând din neredactarea cererii ori a motivelor de recurs prin avocat, ori, după caz, prin consilier juridic, ulterior expirării termenului de formulare a recursului?
37. Plus petita și extra petita – motive de recurs?
Problemă de drept
NCPC nu mai prevede ca motive de recurs cazurile în care „instanţa a acordat mai mult decât ce s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut”. Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC instituie ca motiv de recurs cazul în care “prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii“.
Întrebare
Putem încadra plus petita și extra petita la art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC?
38. Motivele de ordine publică în apel şi recurs
Problemă de drept
Potrivit art. 479 alin. (1) teza a doua NCPC, motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de apel. Textul, deși nu este nou (vechiul Cod de procedură civilă conținea o dispoziție similară în art. 295 alin. 1 teza a doua), ridică o problemă importantă de interpretare, legată de sfera subiectelor care pot invoca din oficiu motivele de ordine publică. Aceeași problemă se pune și în ceea ce privește motivele de ordine publică de recurs (art. 489 alin. 3 NCPC).
Discuţii
Corelând dispoziţiile art. 479 alin. (1) teza a doua NCPC cu cele cuprinse în art. 470 alin. (3) NCPC, care instituie sancţiunea decăderii pentru lipsa motivelor de fapt şi de drept din cererea de apel, şi cu art. 476 alin. (2) NCPC, care obligă instanţa să se pronunţe doar pe baza celor invocate la prima instanţă, în ipoteza în care apelul nu se motivează sau apelul nu cuprinde motive noi, putem aprecia că art. 479 alin. (1) teza a doua NCPC se referă doar la instanţă? Sau altfel spus, ar putea şi apelantul să invoce motive de ordine publică în cursul instanţei de apel?
În sensul că numai instanţa avea dreptul să invoce motivele de ordine publică, sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă: L. Zidaru, Înţelesul sintagmei „rezolvarea procesului fără a intra în cercetarea fondului”, potrivit art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Consideraţii de drept comparat cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de apel, în RRDP nr. 4/2007, care trimite în acelaşi sens şi la M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale în procesul civil, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 111.
Întrebare
Motivele de apel și de recurs, de ordine publică, pot fi invocate, după expirarea termenului de apel, respectiv de recurs, numai de instanță sau pot fi invocate și de apelant, respectiv recurent?
39. Ordonanță de plată. Închiderea dosarului. Cheltuieli de judecată
Problemă de drept
În lumina dispoziţiilor art. 1019 alin. (1) NCPC, litigiul se poate stinge în modalitatea închiderii dosarului în cazul în care creditorul declară că a primit plata sumei datorate. Textul prevede măsura „închiderii dosarului” însă nu specifică nimic în privinţa cheltuielilor de judecată. Se pune problema cum va proceda instanţa dacă se solicită şi obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată?
Întrebare
Cum va proceda instanța:
– Va dispune închiderea dosarului şi respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată (ca inadmisibil?)
sau
– Va dispune închiderea dosarului cu privire la cererea de emitere a ordonanţei de plată admiţând, ori, după caz, respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată?
2. Care va fi calea de atac în privinţa cheltuielilor de judecată?
40. Nulitatea necondiționată în faza executării silite
Problemă de drept
Art. 176 NCPC dispune că nulitatea necondiționată se aplică și în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 703 NCPC nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea unui act de executare atrage sancțiunea nulității, dispozițiile art. 174 si urm. NCPC fiind aplicabile în mod corespunzător.
Întrebări
1. Termenul prohibitiv de 8 zile, prevăzut de art. 896 NCPC, ca termen în interiorul căruia nu trebuie să aibă loc evacuarea, reprezintă o cerință legală extrinsecă actului de executare constând în evacuarea consumată în interiorul acestui termen?
2. Cu titlu de principiu, ce exemple de cerințe legale extrinseci, care să atragă nulitatea, necondiționată, a actului de executare făcut cu încălcarea unei norme imperative, pot fi date?
41. Contestarea stabilirii prețului de vânzare a imobilului în vederea licitației publice
Problemă de drept
Art. 836 alin. (1) NCPC dispune că stabilirea prețului de vânzare a imobilului in vederea licitației publice se face de către executor prin încheiere definitivă, la valoarea stabilită conform art. 835 NCPC. Potrivit art. 835 alin. (3) NCPC, valoarea de circulaţie a imobilului va fi stabilită de expert la cererea părţilor interesate sau în cazul în care executorul nu poate proceda el însuşi la evaluare; conform art. 835 alin. (7) NCPC o altă expertiză nu este admisibilă.
Întrebare
În aceste condiții, mai poate fi atacată, prin contestație la executare, chestiunea subevaluării ori a supraevaluării imobilului prin raportul de expertiză întocmit în condițiile art. 835 NCPC? Dacă da, care ar fi obiectul contestației la executare?
