Unde: Facultatea de Drept a Universității din București, Aula Magna
Când: 27 mai 2016, ora 10:00
Conferința a fost organizată de Societatea de Științe Juridice, cu susținerea Facultății de Drept a Universității din București și a partenerilor noștri. Ne-am propus să clarificăm probleme de drept a căror dificultate a fost evidențiată în practică. În cadrul conferinței au fost fi abordate subiecte controversate, oferind soluțiile legale problemelor dificile.
Evenimentul s-a bucurat de participarea specialiștilor de vârf în domeniu.
Înregistrarea participanților: ora 09:00. Conferința a început la ora 10:00 și s-a terminat la ora 20:30.
Secțiunea Procedură civilă a JURIDICE.ro :: Secțiunea Litigii a JURIDICE.ro
TEMATICA
1. Care sunt efectele juridice ale omisiunii instanței de a menționa sau ale menționării greșite în citație, a termenului pentru depunerea întâmpinării? Și în general, în alte situații de termene de decădere pe care instanța este obligată să le menționeze, care sunt efectele omisiunii sau ale greșitei menționări?
2. Având în vedere că sunt în continuare pe rolul instanțelor numeroase procese cărora le sunt încă aplicabile vechile dispoziții procedurale, iar erorile legate de termenele de exercitare a căilor de atac sunt frecvente, cum se va rezolva problema declarării tardive a căii de atac, pe baza unei astfel de menționări greșite din dispozitiv? Poate instanța care soluționează calea de atac, din oficiu, sau partea adversă, care nu a exercitat calea de atac, să invoce tardivitatea, fără a i se opune principiul autorității de lucru judecat în privința acestei mențiuni eronate, dar necontestate prin calea de atac? Care sunt limitele invocării unei excepții de ordine publică în calea de atac?
3. Potrivit dispozițiilor art. 501 alin. (1) C. pr. civ.: “În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul”. Ce efecte are hotărârea pentru instanța care judecă un nou recurs în cauză?
4. Art. 256 C. pr. civ. reglementează convențiile asupra probelor. Față de conținutul textului, ce obiect pot avea aceste convenții? Numai extinderea posibilitățile de probațiune? Pe de altă parte, ce a urmărit legiuitorul prin menționarea expresă a interdicției de a contraveni ordinii publice sau bunelor moravuri?
5. Art. 234 alin. (3) C. pr. civ. reglementează sumar o procedură de verificare a admisibilității căii de atac împotriva unei încheieri, în ipoteza în care există o chestiune litigioasă legată de admisibilitatea căii de atac pe cale separată. Care sunt regulile de desfășurare a acestei proceduri și cum se stabilește ipoteza textului?
6. Excepțiile instituite de art. 309 alin. (4) C. pr. civ. derogă doar de la situațiile în care legea cere forma scrisă ad probationem sau sunt incidente și în cazul în care, deși legea nu impune forma scrisă ad probationem, obiectul actului are o valoare ce depășește suma de 250 lei?
7. Care este domeniul de aplicare a textului art. 309 alin. (5) C. pr. civ., având în vedere corelația cu art. 309 alin. (4) pct. 6 din același cod?
8. Care sunt condițiile pentru sesizarea parchetului, în temeiul art. 307 C. pr. civ. și, corelativ, care sunt condițiile în care se va recurge doar la procedura verificării înscrisului, conform art. 302 și urm. C. pr. civ.? Cum se va constata întrunirea condițiilor pentru cercetarea falsului de către instanța civilă, conform art. 308 C. pr.
civ.?.
9. Se poate respinge o acțiune în grănițuire ca nefondată? De ex., dacă terenul este déjà îngrădit? În acest caz vom avea obligatoriu și un capăt de cerere având ca obiect revendicarea, de vreme ce, practic, se contestă hotarul existent? Dacă nu există un astfel de capăt de cerere, care va fi soluția instanței?
10. Ce se înțelege prin cauză penală în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. i) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru?
11. Sub vechiul C. pr. civ., ICCJ a tins spre interpretarea largă a dispozițiilor textului art. 304 pct. 9, în sensul că sub umbrela acestui text, s-au pronunțat hotărâri judecătorești prin care s-a ajuns la modificarea/reconstruirea/corectarea stării de fapt. Astfel, ori de câte ori obiectul litigiului era în legătura cu executarea unui contract, orice greșeală a instanțelor de fond, chiar dacă viza o stare de fapt (legată, de pildă, de maniera de executare a contractului) putea fi subsumată încălcării principiului forței obligatorii a contractelor, consacrat de art. 1270 din NCC, respectiv art. 969 din vechiul C. civ. (deci avem o norma de drept material; a se vedea, spre exemplu: ÎCCJ. Greșita aplicare a dispzițiilor legale privind forța obligatorie a contractelor). Și jurisprudența recentă, bazată pe dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPC, pare a confirma această tendință. Este legală o astfel de interpretare? Putem vorbi despre o eludare a regulii caracterului nedevolutiv al recursului? Care este sfera art. 488 pct. 9 C. pr. civ.?
12. Obligativitatea/opozabilitatea efectelor hotărârii judecătorești în cazul constatării nulității absolute a unui act juridic sau a unor clauze ale acestuia
13. În temeiul recentei hotărâri a CJUE în Cauza C‑74/15, EU:C:2015:772, Tarcău versus Banca Comercială Intesa Sanpaolo România SA, se va putea solicita constatarea nulității unor clauze ale contractelor de credit încheiate de profesioniști, dar garantate de persoane fizice care îndeplinesc condițiile stabilite de CJUE în decizia menționată pentru a fi calificate drept consumatori?
14. Efectele juridice ale deciziei de respingere a recursului în interesul legii. Se mai poate sesiza ÎCCJ cu o nouă solicitare? Statuările din considerentele deciziei de respingere sunt obligatorii pentru instanțe? Dar cele din considerentele deciziei de admitere?
15. Efectele juridice ale considerentelor deciziilor Curții Constituționale.
16. Mai avem principiul dublului grad de jurisdicție în materia contenciosului administrativ?
17. In ce măsură este admisibilă ca mijloc de probă în procesul civil comunicarea pe e-mail? Practica instanțelor judecătoresti cu privire la acest aspect.
18. Corelația dintre prevederile art. 200 alin. (3) C. pr. civ. și prevederile art. 174-179 C. pr. civ. Incidența art. 196 alin. (1) C. pr. civ.
19. Prevederile art. 482 C. pr. civ. și ale art. 494 C. pr. civ. permit aplicarea art. 22 alin. (4) C. pr. civ. dacă părțile nu contestă calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății?
20. În aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. pr. civ. trebuie să se aibă în vedere disp. art. 15 C. pr. civ.? Care este relevanța aplicării art. 216 C. pr. civ. pe parcursul procesului?
21. Arbitrabilitatea contractelor administrative, inclusiv problema competenței. Aplicarea altor dispoziții speciale din materia contenciosului administrativ…
22. Aplicabilitatea procedurii ordonanței de plată în fata arbitrajului
23. Competența instanțelor judecătorești (române) de a lua măsuri provizorii pe calea ordonanței președințiale, atunci când părțile au atribuit competența de soluționare a litigiului pe fond arbitrajului (eventual străin)
24. Impactul transferului de drepturi și obligatii (cesiunea contractului, cesiunea de drepturi și novația) asupra convenției arbitrale, în contextul autonomiei acesteia
25. Exista o diferență în privința arbitrabilității litigiilor în arbitrajul intern și cel internațional cu locul arbitrajului în România? Dacă da, ce implicații are aceasta diferența în cazul modificării situației de fapt (în special în cazul schimbării părților sau a naționlității lor între momentul semnării convenției arbitrale, cel al începerii procesului arbitral și cel al pronuntării hotărârii arbitrale)?
26. Care este impactul practic al aplicării principiului aflării adevărului în materia arbitrajului? Care este întinderea drepturilor și obligațiilor arbitrului în aplicarea acestui principiu, prin comparație cu judecătorul?
27. Calificarea juridică a excepției decurgând din soluționarea unui litigiu de către o secție greșită a unei instanțe competente: excepția gresitei compuneri a completului sau excepția necompetenței funcționale? Mai poate fi invocată această excepție, fie și de către instanță, din oficiu, în calea de atac a apelului, cu consecința admiterii apelului și trimiterii dosarului spre soluționare secției care ar fi trebuit să judece inițial litigiul?
28. Conexarea doua cauze civile din care una înregistrată conform procedurii vechi
29. Poate fi sancționat conducătorul/reprezentantul legal al persoanei juridice care nu-și îndeplinește obligația stabilită în sarcina sa de instanță cu privire la depunerea unor înscrisuri ori furnizarea unor relații (art.187 alin.2 lit.g C.proc.civ.)?
30. Cum se suportă cheltuielile de judecată în cadrul unui dosar de ieșire din indiviziune?
31. Cum poate fi constatată îndeplinirea procedurii privind exercitarea dreptului de preempțiune în cazul pronunțării unei hotărâri care ține loc de contract de vânzare a unui teren agricol din extravilan (art. 5 din Legea nr. 17/2014, cu modificările ulterioare)? Poate fi autorizat promitentul-cumpărător să îndeplinească această procedură, pe seama promitentului-vânzător?
32. Mai poate instanța să ia act de acordul de mediere, în temeiul art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, cu modificările ulterioare, dacă la termenul stabilit în acest scop una dintre părțile acordului de mediere nu se prezintă sau se prezintă însă contestă acordul? Aceeași problemă în cazul în care instanței i se cere să ia act de o tranzacție.
33. Poate instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare dacă promitentul-vânzător refuză să depună la dosar certificatul fiscal prevăzut la art. 159 alin. (5) C. proc. fiscală?
34. Se poate cere completarea unei hotărâri judecătorești pronunțate în calea de atac a apelului atunci când hotărârea judecătorească este definitivă? (art. 444 C. proc. civ.)