Universitatea din Bucureşti
Facultatea de Drept, Aula Magna
Parteneri eveniment: PIPEREA & ASOCIAŢII, BERCEA & ASOCIAŢII, EUROLEX, isoLEX ⁞ Susţinere: FACULTATEA DE DREPT A UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI, INPPA
Evenimentul, organizat de Societatea de Științe Juridice, s-a bucurat de participarea extraordinară a Profesorului Stanciu CĂRPENARU, autoritate necontestată în domeniul dreptului comercial.
Împreună cu invitații săi, Profesorul a abordat subiecte controversate, oferind soluțiile legale problemelor dificile de drept comercial.
Alocuţiune: conf. univ. dr. Flavius BAIAS, Decanul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti
Invitații Profesorului: prof. univ. dr. Lucian BERCEA, prof. univ. dr. Radu BUFAN, prof. univ. dr. Radu CATANĂ, conf. univ. dr. Vasile NEMEȘ, prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA
Moderator: dr. Andrei SĂVESCU
Ne-am propus să clarificăm probleme de drept comercial a căror dificultate a fost evidențiată în cadrul aplicării practice a legislației în materie.
Comitetul de organizare: conf. univ. dr. Flavius BAIAS, prof. univ. dr. Lucian BERCEA, prof. univ. dr. Radu BUFAN, prof. univ. dr. Radu CATANĂ, Marinela CIOROABĂ, conf. univ. dr. Vasile NEMEȘ, prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA, Andrei SĂVESCU, dr. Doru TRĂILĂ
PROGRAMUL
Conferința a început la ora 10:00 și s-a terminat după epuizarea temelor.
Pauza de masă: 13:30-14:30; pauze de cafea: 11:30-12:00, 16:00-16:30
TEMATICA
1. Dreptul comercial între continuitate și contestare
2. Consecințele fiscale negative ale unificării dreptului privat/abrogării Codului comercial
3. Echilibrul contractual în relațiile dintre profesioniști (comercianți)
4. Echitatea ca limită a efectelor contractelor
5. Uzanțele comerciale cinstite/oneste. Incidența uzanțelor asupra valabilității contractelor
6. Chestiunea reprezentării în raporturile comerciale. Problema persoanelor care angajează compania, fie prin corespondenţa pe care o poartă cu terţii, fie prin semnăturile pe diverse documente, inclusiv facturi, nu a primit o rezolvare unitară din partea instanţelor judecătoreşti. Se pot stabili anumite reguli în acest sens?
7. Transmiterea dreptului de proprietate și suportarea riscului pieirii bunurilor în temeiul contractelor încheiate în legătura cu întreprinderile economice
8. Corelaţia dintre emiterea facturii şi data scadenţei. În practică, adeseori apar conflicte între părţi în legătură cu corelaţia dintre plată şi emiterea facturii, mai ales între subiectele plătitoare de TVA, având în vedere şi dispoziţiile art. 155 alin. (15) C. fiscal. Dacă părţile au stabilit obligaţia de a emite factura anterior datei scadenţei, ce semnificaţie juridică are omisiunea de a emite factura? Dar în ipoteza în care prin contract s-a stabilit doar data plăţii, fără a se preciza nimic despre obligaţia de a se emite în prealabil factura, cum se corelează cele două aspecte?
9. Leziunea (art. 1221-1224 Cod civil). Aplicabilitatea acestor dispoziții contractelor încheiate între profesioniști
10. Modalități de recuperare a creanțelor izvorâte doar din facturi, de la persoana juridică de naționalitate străină
11. Forme speciale ale creditului bancar (ex. facilitatea de credit, scrisoarea de garanție bancară)
12. Pactele asociaţilor. Regimul pactelor/înţelegerilor dintre asociaţi. Când se pot încheia: înainte sau după înregistrarea la registrul comerţului a societăţii? Care este regimul publicităţii lor? Ce obiect pot avea acestea? Pot viza aspecte care pot sau trebuie să facă obiectul actului constitutiv? Poate fi exclus din societate asociatul care a nesocotit o obligaţie convenită printr-o astfel de înţelegere?
13. Cum poate renunța efectiv la mandat (în sensul că renunțarea să fie opozabilă terților, inclusiv fiscului) administratorul unei societăți cu răspundere limitată în cazul pasivității asociaților? (exemplu: mandat expirat, demisie înregistată pe formulare DMA la registrul comerțului, dar figurează în continuare ca administrator…)
14. Excluderea asociatului care nu este administrator și care a săvârșit fapte păgubitoare pentru societate. Posibilitatea excluderii asociatului neadministrator care aduce pagube societății prin implicarea directă, în fapt, în administrarea societății, cu intenția fraudării celuilalt asociat (SRL, 50%-50%)
15. Distribuirea directă versus distribuirea indirectă a rezervelor către acţionari/asociaţi. Este posibilă distribuirea în numerar a rezervelor către acţionari (desigur cu excepţia rezervelor legale şi a celor de reevaluare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 183 ale Legii nr. 31/1990 şi pct. 418 alin. (4) din Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1802/2014?). Există şi alte rezerve nedistribuibile? Este posibilă distribuirea indirectă în numerar a primelor de capital către acţionari prin operaţiunea de majorare a capitalul social cu valoarea primelor de capital, urmată, ulterior de reducerea capitalul social cu suma cu care s-a realizat majorarea, prin returnarea către acţionari a unei părţi a aporturilor lor? Se poate aprecia că este vorba despre o operaţiune fictivă, o simulaţie, prin care se tinde la încălcarea dispoziţiilor art. 272 indice 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990 care interzice distribuirea de dividende din profituri fictive sau care nu pot fi distribuite. Într-un context mai larg, putem admite ideea de a căuta căi de distribuire indirectă a primelor de capital, pentru motivul că ar fi inadmisibilă distribuirea directă? Nu ar fi vorba tot despre o simulaţie?
16. Acțiunea în anularea hotărârii adunării generale a acționarilor
17. Nulitatea actelor subsecvente hotărârilor adunării generale. Anularea unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor prin care s-a aprobat vânzarea acţiunilor/părţilor sociale (în condiţiile stabilite de lege şi/sau actul constitutiv) atrage nulitatea şi a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza acesteia? Aceeaşi soluţie se va aplica şi în ipoteza încheierii oricărui alt contract în baza unei hotărâri a adunării generale, anulate ulterior? Mai poate fi invocat principiul securităţii raporturilor juridice pentru operaţiunile derulate după intrarea în vigoare a noului Cod civil, având în vedere dispoziţiile art. 1254 alin. (2) C. civ.? Va interfera acest principiu cu specificul nulităţii hotărârii adunării generale derivat din art. 132 din Legea nr. 31/1990 (specific derivat din faptul că va opera nulitatea chiar dacă se încalcă doar dispoziţiile unui act juridic – actul constitutiv –, iar nu ale legii, în mod direct; corelaţia cu art. 1246 alin. 1 C. civ., care, definind nulitatea, se referă la încălcarea condiţiilor cerute de lege). A se vedea şi: https://www.juridice.ro/378324/iccj-contract-de-vanzare-cumparare-incheiat-in-baza-unei-hotarari-aga-constatata-ulterior-nula-absolut-efecte.html
18. Probleme privind fuziunea întâlnite în practică (e.g. efectivitatea fuziunii – datele de la care aceasta își produce efectele; majorarea capitalului absorbantei nu este de esența fuziunii)
19. Data efectivă a unui proces de fuziune sau divizare este “data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea”, cf. art. 249 din Legea Societăților. În acest caz, data convențională ce poate fi aleasă de către părți poate fi anterioară sau ulterioară datei înregistrării hotărârii ultimei adunări generale?
20. În ce moment este necesară forma autentică a protocolului de predare-primire a bunurilor societății ca urmare a divizării? (La momentul depunerii dosarului la registrul comerțului sau după o hotarâre judecătorească de aprobare a operațiunii de divizare?)
21. Divizarea parţială sau totală a unei societăţi. Adeseori decizia de divizare a unei societăţii este urmată de o serie de evenimente: unul dintre asociaţi nu mai este de acord cu aprobarea planului/proiectului de divizare, unii creditori fac opoziţie, întrucât nu sunt satisfăcuţi de împărţirea/repartizarea patrimoniului societăţii divizate, neînţelegeri legate de repartizarea creanţelor în curs de recuperare, intenţii de defavoare a creditorilor (patrimoniul “rentabil”), rămâne în cadrul unei societăţi, iar cel mai puţin ”rentabil” pleacă într-o societate candidată la insolvenţă etc. Care este sau ar putea fi rolul instanţei judecătoreşti în derularea acestei proceduri? Poate fi vointa societară înlocuită/modificată/ajustată de către instanţa judecătorească?
22. Faliment versus reorganizare. Practica ne demonstrează că odată declanşată procedura insolvenţei şansele de redresare ale companiei în cauză sunt minime. Adeseori această situaţie nu este generată de lipsa de resurse reale ale companiei, ci de lipsa de interes sau chiar de interesul contrar în acest sens al administratorului judiciar. Ce căi reale şi concrete are la îndemână debitorul aflat în procedura insolvenţei pentru a-şi mări şansele de redresare? Ce sancţiuni eficiente şi efective se pot atrage împotriva administratorului pasiv?
23. Confirmarea planului de reorganizare. Chestiunea confirmării planului de reorganizare a stârnit controverse în practică sub imperiul vechii legi a insolvenţei. Problemele au vizat două aspecte aflate în corelaţie: fabricarea de către debitor a unor creditori fictivi pentru a-şi asigura votarea unui plan agreat şi neclarităţi privitoare la rolul instanţei în aprecierea planului de reorganizare. Cum rezolvă aceste aspecte noua lege a insolvenţei?
24. Aspecte de actualitate privind insolvența companiilor de asigurare
25. Noul regim agravat al răspunderii pentru intrarea în insolvență
26. Conflictul de competență dintre Codul insolvenței și alte legi speciale (Codul de procedură fiscală, Legea achizițiilor publice – la Regiile autonome etc.)
27. Posibilitatea de vânzare a bunurilor în procedura insolvenței, care fac obiectul unui sechestru penal
28. Natura și efectele renașterii creanțelor (amputate) la eșuarea planului de reorganizare
29. Procedura insolvenței profesioniștilor (răspunderea pentru insolvență, anularea actelor frauduloase)
30. Regimul creanțelor după închiderea procedurii insolvenței pentru insuficiența activului, dar cu antrenarea răspunderii administratorului societății radiate pentru acoperirea întregului pasiv
31. Consecințele juridice ale emiterii biletelor la ordin cu scadență de către o societate care depusese deja cerere de intrare în insolvență (insolvența fiind declarată dupa emitere, dar anterior scadenței)
32. Discuții pe marginea Legii nr. 151/2015 privind insolvența persoanelor fizice. Procedura insolvenței persoanei fizice (condiții, acces, efecte). Insolvența unui simplu particular pentru datorii personale dar care are și un patrimoniu profesional de afectațiune. Cum se menține bariera impusă de diviziunile patrimoniale și de regula segregării creditorilor personali de creditorii profesionali?
33. Răspunderea pentru neexecutarea contractelor încheiate de profesioniști
34. Clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii
35. Răspunderea societăților membre ale unui grup în practica CJUE în materie de concurență și de protecția consumatorilor. O societate-mamă sau o societate membră a grupului răspunde pentru sau în locul unei filiale/afiliate, în ciuda principiului limitării răspunderii atașat calității de subiect de drept al fiecărei entități membre a grupului?
36. Chestiunea garanţiilor asociate produselor; problema profesionistului ca beneficiar. Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, definind consumatorul, nu include profesioniştii în sfera acestora; de altfel, şi alte legi legate de protecţia consumatorului oferă o definiţie similară, care exclude persoana profesionistului din sfera protecţiei. Având în vedere discrepanţele de putere economică existente între companii şi realitatea faptică a poziţiei vulnerabile a majorităţii profesioniştilor, ce instrumente juridice pot utiliza aceştia pentru a se proteja de practicile incorecte, abuzive şi discriminatorii ale altor companii producătoare de bunuri sau prestatoare de servicii?
37. Plângerea prealabilă şi concilierea directă. Având în vedere abrogarea dispoziţiilor legale referitoare la concilierea directă în cazul litigiilor comerciale, cum se interpretează dispoziţiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care trimit la această procedură? Mai este incidentă procedura plângerii prealabile în cazul contractelor administrative?
38. Care este instanța competentă pentru obținerea unui titlu executoriu european, în situația inexistenței unui contract (creditorul persoană juridică română, debitorul persoana juridică străină)?
39. Caracterul de drept substanțial sau de drept procesual al clauzei arbitrale (exemplu: contract de vânzare-cumpărare cu clauză arbitrală încheiat în iunie 2011, tribunalul arbitral sesizat în iulie 2014; legalitatea clauzei asumate prin convenție în 2011 se evaluează în raport de vechea sau noua reglementare?)
40. Mijloacele moderne de comunicare și valoarea lor probatorie
41. Forţa probantă a facturii. Întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 155 alin. (19) C. fiscal, conţinutul minim al facturii nu trebuie să includă semnătura emitentului, care este forţa probantă a unui asemenea document?
ÎNREGISTRARE VIDEO
TRANSCRIPT
Flavius Baias: Bună dimineața! Acum, că a venit și domnul prorector Catană, și invitații, după cum ați văzut, și-au scos – era să zic „armele” – cărțile din servietă și le-au pus la îndemnână, cred că putem începe. Bine ați venit în Aula Magna a Facultății de Drept a Universității din București, la conferința intitulată, dacă nu greșesc, „Stanciu Cărpenaru și invitații”. Nu e nevoie de nicio prezentare, cred, a personalității celor care se află în fața dumneavoastră; politețea mă obligă, totuși, pe de-o parte, să mulțumesc domnului profesor Stanciu Cărpenaru pentru faptul că a avut această inițiativă împreună cu colegul nostru de la JURIDICE.ro, Andrei Săvescu, și că au acceptat această conferință să aibă loc în Aula Facultății de Drept. Aceeași politețe, dar aș zice și o oarecare prietenie, mă obligă să-i prezint pe invitații pe care, de asemenea, îi cunoașteți și, fără să fac niciun fel de ierarhie, este vorba de aranjarea lor așa cum au făcut-o organizatorii, și anume profesorul Lucian Bercea – Decanul Facultății de Drept de la Universitatea din Timișoara, profesorul Radu Bufan de la aceeași Facultate și, am uitat, inițiatorul masterului de drept fiscal, care se dovedește an de an a fi un master de succes, avem foarte mulți candidați și anul acesta, unde profesorul Radu Bufan este profesor asociat, îmi cer scuze. Apoi, profesorul Radu Catană, colegul și prietenul nostru, ca și ceilalți, de la Facultatea de Drept a Universității „Babeș Bolyai” din Cluj, prorector la aceste universități – profesorul Gheorghe Piperea și profesorul pe care cred că nu mai e nevoie să-l prezint în niciun fel de calitate și ultimul, dar nu cel din urmă, cum se spune, profesorul Vasile Nemeș, de la Facultatea de Drept a Universității „Nicolae Titulescu” din București. Pentru că am început menționând personalitatea profesorului Stanciu Cărpenaru li faptul că această conferință îi este consacrată trebuie să spun, i-am cerut acordul, că această conferință este foarte bine organizată din punctul de vedere al situării ei în timp pentru că are loc în toamna în care profesorul Cărpenaru împlinește 80 de ani, vă rog să îl aplaudăm! L-am cunoscut pe domnul profesor Stanciu Cărpenaru în calitate de student și, după aceea, l-am cunoscut tot în calitate de student, dânsul devenind Decan al Facultății de Drept din București; de altfel, portretul domniei sale îl puteți vedea pe hol, în stânga, în incipienta galerie a Decanilor Facultății de Drept și, fără să dau foarte multe amănunte despre modul în care domnia sa s-a comportat, în calitate de Decan, pot să spun că am amintiri extrem de interesante
