CCIR BUSINESS CENTER
Amfiteatrul Alexandru Ioan Cuza
16 octombrie 2015, ora 10:00
Parteneri eveniment: STOICA & Asociaţii, AVINCIS, DUMITRACHE & DUMITRACHE, isoLEX, MIRCEA & ASOCIAŢII ⁞ Susţinere: CCIR, INPPA
ÎNREGISTRAREA VIDEO
Înregistrarea video este rezervată pentru membri.
TRANSCRIPT
Înregistrarea video este rezervată pentru membri.
Evenimentul, organizat de Societatea de Științe Juridice, s-a bucurat de participarea extraordinară a Profesorului Valeriu STOICA, autoritate necontestată în domeniul dreptului civil.
Ne-am propus să clarificăm probleme de drept civil a căror dificultate a fost evidențiată în practică.
Împreună cu invitații săi, Profesorul a abordat subiecte controversate, oferind soluțiile legale problemelor dificile de drept civil.
Membrii CLUB JURIDICE au putut urmări transmisiunea LIVE a conferinței.
Alocuţiune: av. dr. Gheorghe FLOREA, Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România
Invitații Profesorului:
– Conf. univ. dr. Flavius-Antoniu BAIAS, Decanul Facultăţii de Drept, Universitatea Bucureşti
– Prof. univ. dr. Lucian BERCEA, Decanul Facultăţii de Drept, Universitatea de Vest Timişoara
– Conf. univ. dr. Sevastian CERCEL, Decanul Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Sociale, Universitatea Craiova
– Prof. univ. dr. Marian NICOLAE, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti
– Conf. univ. dr. Ionuţ POPA, Facultatea de Drept, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca
– Prof. univ. dr. Irina SFERDIAN, Facultatea de Drept, Universitatea de Vest Timişoara
– Prof. univ. dr. Paul VASILESCU, Facultatea de Drept, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca
Moderatori: Bogdan DUMITRACHE, dr. Andrei SĂVESCU
Edițiile anterioare ale conferinței: 2014 | 2013 | 2012
Conferința a fost organizată de Societatea de Științe Juridice, cu susținerea JURIDICE.ro și a partenerilor noștri.
Comitetul de organizare: prof. univ. dr. Marieta Avram, conf. univ. dr. Flavius Baias, conf. univ. dr. Traian Briciu, dr. Ionuț-Florin Popa, Marinela Cioroabă, dr. Andrei Săvescu.
PROGRAMUL
Înregistrarea participanților: ora 09:00. Conferința a început la ora 10:00 și s-a terminat după epuizarea temelor (19:40).
TEMATICA
1. Autonomia de voință și solidarismul contractual – o falsă dilemă
2. Există contracte comerciale?
3. Adaptarea contractelor în cazul viciilor de consimțământ
4. Cine trebuie să se teamă de clauzele neuzuale? Glosă practică a art. 1.203 Cod civil
5. Dobândirea capacităţii de a contracta în condiţiile art. 40 şi art. 272 Cod civil
6. Simulația în reglementarea noului Cod civil
7. Transparența în contractele dintre profesioniști și consumatori: efectele hotărârii CJUE în cauza Matei c. Volksbank asupra conținutului contractelor (de credit bancar) standard
8. Proba contractului consensual când nu există forma ad probationem
9. Obligațiile solidare între debitori
10. Condiţiile pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare. Interpretarea corelată a art. 1279 alin. (3) şi a art. 1669 C. civ. Cu alte cuvinte, este necesar ca partea care cere pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti să îşi fi executat propriile obligaţii? Derogă art. 1669 C. civ de la dispoziţiile generale ale art. 1669 C. civ.?
11. Vânzarea bunului altuia. Ce aduce nou în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 643 şi art. 1683 C. civ., Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 12/2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava referitor la admisibilitatea acţiunii privind validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil determinat, în situaţia în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia?
12. Dreptul de dezicere. Printr-o decizie recentă, pronunţată sub imperiul vechiului Cod civil, ÎCCJ a statuat că dreptul de dezicere stabilit în beneficiul promitentei-vânzătoare este un drept strict personal, nesusceptibil de transmitere pe cale de moştenire. Putem asocia acest drept de dezicere cu una dintre noile instituţii juridice reglementate de noul Cd civil (arvuna, pactul de opţiune, promisiunea de a contracta etc.) sau acest drept reprezintă o figură juridică de sine stătătoare, sui generis, nereglementată de noul Cod civil? Care este regimul juridic al acestui drept? A se vedea: https://www.juridice.ro/377707/
13. Ratificarea contractului. Contractul de vânzare-cumpărare a unui teren, încheiat în baza unei procuri sub semnătura privată poate fi ratificat în temeiul art. 1311 alin. (1) C. civ.? Este textul aplicabil şi în cazul contractului de mandat nul pentru vicii de formă?
14. Garanţia contra evicţiunii. Natura juridică a garanţiei contra evicţiunii (obligaţie contractuală sau extracontractuală) a rămas în discuţie sub imperiul vechiului Cod civil. Cum lămureşte noul Cod civil această problemă (interesul practic se relevă cu precădere în ipoteza anulării/constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare)? A se vedea şi https://www.juridice.ro/375631/
15. Comisioanele bancare în contractul de vânzare-cumpărare. Potrivit art. 1666 C. civ., în absenţa unei clauze contrare, cheltuielile aferente operaţiunilor de plată a preţului sunt în sarcina cumpărătorului. 1. Cheltuielile privind comisioanele bancare aferente transferului preţului prin virament bancar, inclusiv cele ale băncii vânzătorului, se pot include în această categorie? 2. În ipoteza în care părţile nu înţeleg să deroge de la acest text, cum se vor suporta/plăti, în mod concret, comisioanele băncii vânzătorului? Cum se va stabili preţul contractual?
16. Confirmarea plăţii prin virament bancar. În conformitate cu dispoziţiile art. 1504 alin. (2) C. civ., debitorul are oricând dreptul să solicite instituţiei de credit a creditorului o confirmare, în scris, a efectuării plăţii prin virament. Cum se interpretează teza finală a textului, care stabileşte că această confirmare face dovada plăţii? Care este forţa probantă a acestei confirmări?
17. Revocarea mandatului. 1. Pentru a preîntâmpina problemele juridice pe care le-ar putea naşte revocarea mandatului, ar putea părţile unui antecontract de vânzare-cumpărare să stipuleze o clauză de obligare a promitentului-vânzător de a încheia personal contractul de vânzare-cumpărare, cu excluderea mandatului (eventual doar cu un contract de mandat încheiat în faţa unui notar public de România sau a unei misiuni diplomatice sau oficiu consular al României, întrucât în aceste situaţii există posibilitatea verificării revocării în Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi a revocărilor acestora)? 2. Ce modalităţi de aducere la cunoştinţa terţilor a revocării împuternicirii se pot imagina, în temeiul art. 1306 C. civ., pentru a preîntâmpina o eventuală inopozabilitate a revocării împuternicirii? Având în vedere că revocarea mandatului poate îmbrăca orice formă, conform art. 2031 C. civ., chiar în cazul mandatului autentic, este totuşi obligat mandantul să recurgă la revocarea autentică pentru a face opozabilă revocarea prin înregistrarea acesteia în Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi a revocărilor acestora?
18. Rezilierea contractului de concesiune. Care va fi soarta construcţiilor ridicate în temeiul contractului de concesiune pe terenul concesionat, în ipoteza intervenirii rezilierii contractului (avem în vedere două ipoteze: potrivit contractului de concesiune, la expirarea contractului (1) construcţiile trec la concedent şi (2) terenul se restituie liber de construcţii).
19. Conditiile si formalitatile incetarii unilaterale a contractului
20. Rectificarea limitelor imobilului. Revendicare imobiliară de la posesorul neproprietar,având drept de proprietate înscris în cartea funciara anterior. Situația cumpărătorului de bună credință.
21. Încheierea de certificare a îndeplinirii pactului comisoriu. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le verifice notarul public, în temeiul art. 24 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 7/1996, pentru a emite o încheiere de certificare a îndeplinirii pactului comisoriu? Ce clauze ar putea să conţină un contract de vânzare-cumpărare pentru a-l pune la adăpost pe cumpărător de aplicarea abuzivă a acestui text legal?
22. Recursul în materia contenciosului fiscal. Legea nr. 554/2004 a avut în vedere o altă reglementare (CPC 1864) în raport cu cea aplicabilă în acest moment (NCPC). În ce măsură ar trebui modificată legea?…
23. Despăgubirile în caz de expropriere. 1. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 380/2015, prin care s-au declarat neconstituţionale dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, care legau momentul stabilirii cuantumului despăgubirii de cel al întocmirii raportului de expertiză în litigiul declanşat de expropriat, care este momentul şi temeiul legal aferent, la care se va raporta instanţa de judecată pentru fixarea cuantumului despăgubirii? 2. În ce constau despăgubirile? Ce se înţelege prin sintagma „prejudicial cauzat proprietatului” utilizată de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994? 3. Este nevoie ca expropriatul să fixeze categoriile de despăgubiri şi cuantumul lor, prin cererea declanşatoare, sau urmează ca acestea să fie fixate în instanţă, prin raportul de expertiză întocmit?
24. Forma ipotecii creanței garantate cu ipotecă. Cu privire la constituirea unei ipoteci având ca obiect o creanță, creanță garantată la rândul său cu o ipoteca imobiliară: este necesară încheierea ipotecii asupra creanței în formă autentică pentru a permite fără riscuri executarea asupra imobilelor (care garantează executarea creanței) sau nu?
25. Prescripția viciilor aparente. Cu privire la viciile aparente în cazul contractelor de antrepriză (corelarea art. 1862 (3) cu art. 1880 si art. 2530 Cod Civil): 1. În aplicarea art. 1880 Cod civil, care este data de referință luată în considerare pentru a se stabili dacă viciul invocat de beneficiar era aparent sau ascuns? Poate beneficiarul să intenteze acțiune pentru vicii aparente atât timp cât a recepționat lucrarea fără rezerve? 2. Care este rațiunea pentru care termenul de prescripție nu începe să curgă de la data recepției prevăzute de art. 1862 Cod civil? Poate fi interpretat art. 1880 Cod civil ca acordând un termen de grație (egal cu perioada de garanție) pentru obligația antreprenorului de a remedia viciile aparente constatate la recepție?